Perioada sarcinii din toate punctele de vedere, sentimente, modificări ale corpului, gândire, acțiune, este una destul de ciudată, cu extraordinar de multe transformări de la lună la lună și chiar de la zi la zi, dar absolut fantastică! Și unică ca și etapă a vieții! Spun că e unică, pentru că fiecare sarcină e unică! Și mai multe sarcini ale aceleiași mămici nu seamănă între ele. Și vorbesc chiar din experiența proprie.

Prima sarcină a fost mult mai ușoară, poate o fi fost și vârsta, modalitatea de percepere a perioadei??? 🙂 Posibil. Nu zic nu.  Însă cea de a doua pare a fi mult mai dificilă. Oare răbdarea sau nerăbdarea își spun cuvântul?

În primul trimestru nu am avut nici perioade de greață și nici o nevoie crescută de somn, ba chiar am avut destul de multă energie.  Am trecut, însă, printr-o mare încercare, atunci când am fost aproape de a pierde sarcina, în Thailanda, în urma unui zbor lung, a unui fus orar diferit și a căldurii destul de mari. Am stat două zile în spitalul din Phuket iar cu ajutorul doamnei doctor Bucur de la Columna Medical Center, care mi-a fost alături mereu și mi-a monitorizat neîncetat sarcina, am depășit cu bine acel impas.

În al doilea trimestru am avut la fel de multă energie, dar mobilitatea nu mai era aceeași. Au apărut schimbările din punct de vedere sportiv și alimentar.

În ultimele săptămâni există o dorință acerbă de a reuși să mă descurc în toate, pentru că, odată cu dezvoltarea și creșterea belelușului, cresc și eu 🙂 , și mișcarea e mai greoaie (am luat doar 13 kg. până acum, ceea ce nu e mult și e chiar fantastic… dar, știți cum e…sunt în plus :)), apar gânduri felurite, se intensifică emoțiile, insomniile determinate de imposibilitatea de identificare a unei poziții confortabile pentru somn, starea de irascibilitate, temerile. Uneori, într-o cameră aglomerată mi se oferă un scaun iar acest gest mă determină involuntar să mă  întreb dacă dau impresia de neputință, ceea ce mă face și mai irascibilă, cu toate că fapta în sine mi se pare absolut minunată.

Al treilea trimestru de sarcină combină un sentiment de mândrie cu unul de anxietate despre cum va fi după ce copilul se va naște. Un nou membru al familiei este pe cale să ni se alăture în doar 4 săptămâni, pe data de 12 iulie, în aceeași zi cu aniversarea soțului meu, iar emoțiile sunt tot mai greu de ținut în frâu!

Sarcina te face să vezi viața în roz, să simți iubirea și responsabilitatea prin toți porii, să te deschizi mereu către tot ce e mai bun și frumos, să vibrezi continuu, și să creezi perspective luminoase pentru tine și noua viață din interiorul tău.

Trebuie să recunosc că există perioade când te simți absolut grozav și imediat… în doar câteva clipe, zici că se năruie toată lumea ta. Oricât de mult ai fi iubită, susținută și încurajată, și Slavă Domnului eu am parte de toate astea, având un soț minunat și o fetiță extraordinară, tot există momente când am impresia că esti pe cont propriu. Nerăbdarea și emoțiile se fac simțite tot mai mult iar mintea e tot mai plină cu întrebări și scenarii felurite.

Aștept cu mare nerăbdare momentul în care îmi voi ține în brațe băiețelul și  îi voi putea dezmierda și săruta fiecare părticică a corpului! Iar Ana, surioara mai mare, a început să numere zilele până la venirea pe lume a lui Cezar 🙂 .

Foto: Ion Cota

Pictura burtica: Izabela Uratoriu