Trebuie să recunosc din start: tenisul nu este sportul meu. Nu pentru că nu i-aș vedea frumusețea, ci pentru că pur și simplu nu s-a lipit de mine. Am încercat să-l practic, am insistat, dar n-a fost să fie. Cu toate astea, tenisul are ceva aparte – o eleganță care vine la pachet cu un public educat, atent, care știe să respecte spectacolul.

Ultima oară când am fost la un turneu mare de tenis se întâmpla în 2012, la Madrid Open, celebra ediție cu zgură albastră. Atipică, diferită, memorabilă. Atunci i-am văzut pe Djokovic, Nadal, Federer, Sharapova sau Azarenka – nume care, indiferent dacă ești sau nu fan tenis, spun ceva.

Anii au trecut, iar în weekendul 6–7 februarie, anul acesta, am intrat din nou în „lumea tenisului”. Și am făcut-o frumos. A fost un weekend cu aer de primăvară, cu soare, cu vreme care parcă ținea cu noi și cu senzația aceea plăcută că lucrurile sunt exact așa cum trebuie.

Și nu a fost întâmplător că acest weekend a fost dedicat femeilor. Am fost 12, toate diferite, dar cu aceeași energie bună. Iar Transylvania Open WTA 250, un turneu feminin, a completat perfect povestea. Totul s-a legat natural: grupul, atmosfera, meciurile, emoțiile din tribune. Fără forțări, fără artificii.

Pe scurt, „ingredientele” au fost perfecte: mașini spectaculoase, tenis de top, drumuri faine, restaurante bune, hotel de cinci stele, surprize. Un mix care a transformat totul într-o experiență memorabilă. Și da, a fost chiar foarte tare.

Weekendul a început vineri, cu zborul din București spre Cluj-Napoca, prins la limită – genul acela de cursă la care speri să nu se închidă poarta fix când ajungi. Seara a continuat exact cum trebuie: cină și cazare la Radisson Blu Hotel, într-o atmosferă relaxată, cu vibe-ul acela plăcut de „familie Porsche”. Bonusul serii? Doi dintre cei mai buni prieteni ai mei au venit să mă vadă. Nu ne mai întâlniserăm de mult și, sincer, chiar îmi era dor de o îmbrățișare. Un moment simplu, dar care a pus perfect începutul weekendului.

Sâmbătă dimineață a venit cu cafea, povești și râsete, apoi am plecat într-un road trip care m-a scos complet din ritmul cotidian. Am avut ocazia să conduc (și să împart) un Porsche Macan 4, alături de Cristiana Oprea. Fiecare kilometru a fost o plăcere, iar până la destinație am avut timp să descopăr ce înseamnă, cu adevărat, noua generație 100% electrică a SUV-ului german. Da, acum înțeleg perfect de ce e atât de dorit.

Drumul ne-a dus până la ISSA Resort, un loc liniștit, elegant, unde natura și rafinamentul se completează perfect. Am vizitat și centrul de echitație, unde poți admira unele dintre cele mai frumoase exemplare cabaline – un moment de pauză reală, fără grabă, fără zgomot.

După aproximativ o oră, am ajuns direct la Transylvania Open, pentru finala dintre Emma Raducanu și Sorana Cîrstea. Am prins puțin și din finala de dublu, dar recunosc că ochii mei au fost mai mult pe terenul doi, acolo unde Sorana se încălzea. M-am simțit privilegiată să o văd de aproape, mai ales știind că, la finalul acestui an, se va retrage.

În tribune, Sorana a avut susținere grea: Ion Alexandru Țiriac, Ion Țiriac și Ilie Năstase. Iar când a câștigat, Clujul chiar a vibrat. Peste 10.000 de oameni au aplaudat finala de la BT Arena. Momentul premierii a fost unul special – trofeul i-a fost înmânat de Simona Halep. Ce și-au spus nu știu, dar zâmbetele și îmbrățișarea au spus tot.

A șasea ediție a Transylvania Open a fost organizată impecabil: elegantă, cu public frumos, atmosferă exact ca la marile turnee din lume. Felicitări, Patrick Ciorcilă & echipa!

Pentru mine, acest weekend a fost despre mai mult decât tenis. A fost despre experiențe bine gândite, oameni faini, emoții reale și despre bucuria de a trăi prezentul. M-a scos din cotidian, m-a încărcat și mi-a reamintit cât de bine se simte atunci când lucrurile sunt făcute cu suflet, dar fără să fie forțate.

Mulțumesc, Porsche România, pentru un weekend care chiar a rămas cu mine.