Există călătorii pe care le planifici cu luni înainte și există călătorii care pur și simplu te surprind. Pentru mine, experiența BeActive de la Bruxelles a fost una dintre acele aventuri care îți schimbă perspectiva fără să-ți dai seama.

Recunosc, la început am fost destul de reticentă. Mă întrebam dacă merită deplasarea și dacă va fi ceva care să mă impresioneze cu adevărat. Astăzi pot spune că mă bucur enorm că cineva m-a împins puțin de la spate și mi-a spus simplu: „Du-te!”

Deși mai vizitasem Bruxelles-ul de două ori, acum am descoperit un oraș complet diferit. Un Bruxelles al instituțiilor europene, al oamenilor dedicați și al experiențelor pe care nu le uiți ușor.

Norocul meu a fost că am avut-o alături pe Cornelia Mandu, care a fost mai mult decât un ghid. A fost omul care s-a asigurat că profit de fiecare minut petrecut acolo și că descopăr cât mai multe dintre locurile pe care, altfel, probabil nu le-aș fi văzut niciodată.

Prima zi a început la Consiliul Uniunii Europene, unde am avut ocazia să intru în două dintre cele mai cunoscute clădiri ale sale: Justius Lipsius și impresionanta Europa Building, clădirea spectaculoasă pe care sigur ați văzut-o măcar o dată în imaginile de la summit-urile europene.

Am continuat apoi la Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, unde am avut plăcerea să îi cunosc pe Oana Salomia și pe Petre Stamatescu, oameni extraordinari, care mi-au arătat o parte din munca mai puțin vizibilă, dar extrem de importantă, desfășurată acolo.

Înainte de Gala BeActive am participat și la dialogul privind implementarea Săptămânii Europene a Sportului – „Ready to Listen”, găzduit de comisarul european pentru Echitate Intergenerațională, Tineret, Cultură și Sport, Glenn Micallef. A fost o discuție interesantă despre rolul sportului în societate și despre felul în care acesta poate deveni un instrument de incluziune, educație și sănătate pentru toate generațiile.

Seara s-a încheiat într-un loc deosebit, la Bozar, unde am participat la Gala Premiilor Europene #BeActive, alături de colegii mei din Agenția Națională pentru Sport – președintele Bogdan Constantin Matei, Dan Caracote și Alexandru Dragomir.

Recunosc că acesta a fost unul dintre cele mai emoționante momente ale întregii deplasări. Nu doar pentru eleganța evenimentului sau pentru atmosfera extraordinară, ci mai ales pentru că România scria istorie. Pentru prima dată, țara noastră avea un proiect nominalizat în finala Premiilor Europene #BeActive, la categoria Incluziune, prin proiectul „Breaking Barriers Through MOVEment” (B-MOVE), implementat de Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Sfântul Vasile” din Craiova.

Emoțiile au crescut și mai mult în momentul în care președintele Agenției Naționale pentru Sport, Bogdan Constantin Matei, a fost invitat pe scenă pentru a înmâna premiul la categoria Incluziune. Îmi amintesc că ne-am privit unii pe alții și, fără să spunem prea multe, eram convinși că România urma să fie strigată câștigătoare. Parcă toate piesele puzzle-ului se așezaseră perfect.

De această dată, trofeul a mers în Slovenia. Sigur, pentru câteva clipe am simțit un strop de dezamăgire. Dar sentimentul a fost imediat înlocuit de mândrie. Faptul că România s-a aflat, pentru prima dată în istoria competiției, printre cei trei finaliști europeni reprezintă o performanță extraordinară și o recunoaștere a muncii unor oameni care demonstrează, zi de zi, că sportul poate schimba vieți.

Îi felicit din toată inima pe Laurențiu Bucur și pe dr. Oana Budeancă-Babolea, precum și întreaga echipă a Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă „Sfântul Vasile” din Craiova. Au reprezentat România cu profesionalism, pasiune și demnitate și sunt convinsă că această premieră va deschide drumul și altor proiecte românești către scena europeană.

A doua zi a fost dedicată Parlamentului European și Parlamentarium, un loc care m-a impresionat prin modul modern și interactiv în care explică istoria și funcționarea Uniunii Europene.

Aici am cunoscut-o și pe Natalia, iar vizita la Parlamentarium a avut un farmec aparte pentru că am fost însoțită de Diana Mandu, campioană la dans sportiv. Un copil extraordinar de matur, inteligent și motivat, care m-a ghidat prin muzeu, mi-a răspuns cu răbdare la întrebări și, la final, s-a asigurat că nu ratez avionul spre casă. Un exemplu frumos de seriozitate și bun-simț, care mi-a dat speranță că generațiile care vin au oameni minunați.

Și pentru că nicio aventură nu este completă fără un moment amuzant, finalul deplasării a venit cu o cursă contra cronometru către Aeroportul Charleroi, la bordul celebrului autobuz Flibco. 😄 Totul s-a terminat cu bine, dar acum îmi vine să râd când îmi amintesc.

Ceea ce voi păstra însă cel mai mult din această experiență sunt oamenii. Pentru că, dincolo de clădiri impresionante și instituții importante, oamenii sunt cei care transformă o deplasare într-o amintire.

Cornelia, îți mulțumesc pentru răbdare, pentru grijă și pentru faptul că ai fost un ghid extraordinar. Ai reușit să-mi arăți un Bruxelles pe care nu l-aș fi descoperit niciodată singură.

Și, bineînțeles, pentru că am făcut o promisiune… cu mâna pe statuie… și există chiar și dovezi video. 😄 Așa că nu mai am cale de întors.

Bruxelles, ne revedem!

Se spune că oamenii nu își dau seama când sunt fericiți. Abia privind în urmă realizează cât de frumoase au fost anumite momente.

Cred că această călătorie este unul dintre ele.

Și dacă am învățat ceva în aceste două zile, este că sportul înseamnă mult mai mult decât competiție și medalii. Înseamnă oameni care schimbă destine, copii care primesc o șansă, profesori care cred în misiunea lor și proiecte care inspiră o întreagă Europă. Iar când vezi România printre cele mai bune, chiar dacă nu urcă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, pleci acasă cu un sentiment greu de descris: mândria că ai fost acolo și că ai trăit acest moment. ❤️