Pe 21 aprilie, în ziua de Florii, am participat la Bucharest International 10 k, cea mai frumoasă cursă de stradă din România. Ajuns la ediția a 4-a, evenimentul a fost creat la inițiativa Constantinei Diță, campioana medaliată cu aur, în proba de maraton, la Olimpiadă. O parte din fondurile strânse la Bucharest International 10k au fost direcționate către Habitat for Humanity, pentru ajutorarea familiilor care trăiesc în condiții greu de imaginat.
Dimineața a început normal, cu pregătirea micului dejun pentru Cezar și Ana, fiul meu de 9 luni și fiica mea de 11 ani. I-am lăsat în grija dădacei și am plecat la Bucharest International 10 k optimistă, alături de Silviu, soțul meu.
Încă de acasă aveam emoții… 😬
La 09:45 a început cursa pentru persoanele cu dizabilități, iar la 10:00 am urmat noi, restul. Au fost 230 de alergători din partea Habitat for Humanity și 1.500 de maratoniști intrați în cursă.
Ca de fiecare dată, la start s-au aflat și persoane cu dizabilități. Erau oameni în scaune cu rotile, dar am văzut și un nevăzător însoțit de un apropiat pentru ghidare. L-am revăzut și pe George Baltă, prietenul meu fost rugbist care a paralizat după o accidentare pe teren. Pe George l-am întâlnit la toate maratoanele, pentru mine el este un exemplu de viață.
Ne-am urat succes și am pornit în cursa care avea să fie un maraton organizat impecabil, cu o atmosferă foarte bună în rândul participanților.
La linia de start am pornit alături de Victor Hănescu și Roberto Pătrășcoiu (CEO Habitat for Humanity România) și alți alergători de la Habitat for Humanity. Eu și Victor am fost brand ambasadorii organizației pentru maratonul din acest an. Nu știu Victor în cât timp a terminat maratonul însă la primul kilometru de la start, luase avans față de mine. Ei bine, am alergat 10 km într-o oră, reușind să depășesc cu bine momentele în care mă gândeam să renunț. Și, nu au fost puține. Deși fac sport susținut, sală, recunosc, alergatul în natură este un efort aparte.
Mi s-a întâmplat mai întâi după patru kilometri parcurși, când am simțit efectiv că nu mai pot. Noroc că am întâlnit o trupă de artiști, care în ritm ce tobe, susțineau atleții. Ca să uit de oboseală, am început să dansez pe muzica lor și am primit un vibe bun și putere să merg mai departe. 😃
www.facebook.com/100003378404085/videos/2053411104781483?sfns=mo
Deși mulți șoferi erau nemulțumiți că maratonul blocase traficul din oraș, am fost încurajați de pietoni pe stradă. Și asta m-a încărcat, mulțumesc tuturor! Noi, competitorii, ne încurajam mereu unii pe alții și atmosfera a fost optimistă. Practic, primeam energie de peste tot. În plus, l-am avut alături pe soțul meu, pe post de înger păzitor. El m-a însoțit pe tot parcursul cursei, pe bicicletă.
La kilometrul 5, când m-am oprit să beau băutura izotonică, am avut o altă încercare. Dacă știam că această scurtă oprire îmi va face rău, nu mă opream. După, m-am urnit foarte greu. Brusc, picioarele mele refuzau să mai plece, mă împiedicam și îmi simțeam tot corpul de plumb.
Am reușit să mă remontez gândindu-mă că ajut oameni fără case, care au dreptul la o locuință decentă. Am prins din nou puteri și, pas după pas, am continuat să alerg. În jur erau oameni de toate vârstele. Deși nu ne cunoșteam, ne încurajam unii pe alții spunându-ne: Poți, hai că poți!
Am ales pentru cursă cei mai buni pantofi de alergat și m-am monitorizat cu ceasul Garmin, care măsoară pulsul, timpul, viteza și distanța parcursă.
De aceea știu că cel mai bun timp l-am scos pe ultimii 400 de metri. Când am văzut poarta de finish am alergat spre ea cu toată forța, iar după ce am trecut-o am simțit acel val de bucurie pe care, cu siguranță, l-au trăit toți participanții care au terminat concursul. 🏁🏃🏼♀️🏃🏼♂️
Deși am mai alergat și la alte maratoane unde cea mai mare performanță a mea a fost să termin categoria semi-maraton, acum parcă era altfel. Poate și pentru că nu am reușit să-mi refac complet condiția fizică, au trecut doar 9 luni de când am născut.
Ce să mai zic…acasă am căzut lată, pardon, lungă. 😁
Felicitările mele merg către toți cei care au alergat, mult, puțin, nu contează și către organizatorii maratonului Bucharest International 10 k.
Totodată, vreau să le mulțumesc instructorilor World Class. Ei au avut grijă să intrăm cât de cât pregătiți în maraton, având parte de câteva antrenamente asistate, în sală și în aer liber.
Alături de toți maratoniștii care au alergat pentru Habitat for Humanity m-am simțit ca într-o familie mare și frumoasă. ❤️
Felicitări tuturor! 👏🏼👏🏼👏🏼
Late edit
La câteva zile după maraton, cei de la Habitat for Humanity România au tras linie și au făcut bilanțul acțiunii.
Dacă în 2017, echipa număra 12 alergători, iar anul trecut 180, la ediția din 2019 au fost 230 de oameni care îmbrăcat tricourile Habitat for Humanity România și au alergat pentru această cauză. Au fost strânși 25.000 euro, bani care vor acoperi jumătate din costul de construcție a unei case pentru o familie defavorizată.
Lucrările la cel mai nou șantier Habitat for Humanity, amplasat lângă Ploiești, au început cu două zile înaintea maratonului la care a participat echipa Runners for Humanity. Se vor construi 12 noi case pentru 12 familii greu încercate din comuna Berceni, județul Prahova.