În urmă cu două săptămâni am publicat aici, pe site-ul meu, un material despre bolile pneumococice și subiectul imunizării copiilor. Am primit atunci multe comentarii și mesaje de la alte mămici, care la fel ca și mine citesc, se informează și cercetează înainte de a-și vaccina copii.

Surprizător, printre cele care m-au contactat ca să discutăm despre cine luptă pentru copilul tău s-a numărat și cumnata mea. Ea mi-a destăinuit că, deși își vaccinează fetița, care are 11 ani și este mai mică cu 6 luni ca Ana, fata mea, multe dintre informațiile prezentate nu le cunoștea.

O clipă, am stat pe gânduri. Apoi, am înțeles că, probabil, dacă nu aș fi născut cel de-al doilea copil, pe Cezar, în urmă cu un an și 4 luni, poate nici eu nu aș fi fost la curent cu toate noutățile. Ne-am lansat amândouă într-o discuție despre ideile preconcepute și miturile frecvente pro sau anti vaccinare, în special despre cele împotriva bolilor pneumococice.

Așa am aflat că unii părinți consideră că vârsta vaccinării copiilor este prea mică și numărul dozelor, respectiv trei vaccinuri administrate până la împlinirea vârstei de 1 an, prea mare.

Ei bine, mie personal mi se pare că tocmai aici este cheia. În primul an de viață, copiii au nevoie de protecție mai mult ca oricând, deoarece imunitatea lor se formează chiar atunci.

Prin nevaccinare sau întârzierea vaccinării în primul an de viață, riscul ca micuții noștri să contacteze infecții, bacterii care pot declanșa boli cu grad mare de risc pentru copiii sub doi ani, este extrem de mare. Fără vaccin copilul este expus și orice boală se poate transforma într-una severă.

Mă refer aici la cazurile de boli pneumococice, care apar prin contactarea bacteriei Streptococus pneumoniae. Acesta poate duce la otite medii, pneumonii și meningite bacteriene violente care pun viața micuților în pericol.

Trist este însă că din cauza nevaccinării împotriva bolilor pneumococice, România are cea mai mare rată de decese, din U.E., înregistrată la copii sub 5 ani.

Alți părinți își justifică decizia de a întârzia vaccinarea spunând că sunt prea multe vaccinuri, care trebuiesc realizate într-un interval scurt de timp. Pentru mine însă, faptul că vaccinarea fiului meu s-a realizat  concomitant cu vaccinurile pediatrice de rutină a fost un lucru care m-a ajutat foarte mult.

Știam că unele virusurile și bacterii din mediul exterior sunt inofensive și că sistemul imunitar al fiului meu este capabil să lupte cu ele. Cu toate acestea, am ales vaccinurile moderne special concepute pentru bebeluși pentru că generează imunitate fără să dea reacții adverse severe.

Prin vaccinare am reușit să obțin o protecție, un scut în fața posibilelor complicații în caz de boală. Acest lucru îmi dă forță și îmi oferă mie, ca mamă, o siguranță în plus. Știu că vaccinarea îmi protejează fiul și că în cazul unor boli severe, meningită pneumococică sau meningococică, pneumonii pneumococice sau otite, forma de boală va fi ușoară.

Despre adjuvanții din vaccinuri și teama față de sarea de aluminiu mi-a vorbit cumnata mea, care a avut mai multe discuții în contradictoriu cu alți părinți.

După părerea mea, scuza cu aluminiul este folosită de cei care nu se informează. Și spun asta pentru că, dacă i se administrează toate vaccinurile din schema de vaccinare, bebelușul primește 4 miligrame de aluminiu în primele sale șase luni de viață.

La fel de adevărat este însă faptul că, tot în decurs de 6 luni, un bebeluș ingerează prin alimente 10 miligrame de aluminiu dacă sunt alăptați, 120 de miligrame dacă sunt hrăniți cu lapte praf din soia și 40 de miligrame dacă alimentația lui se bazează pe lapte praf.

Așadar, dacă știm prea bine că aluminiul se găsește în mâncare și apă, nu poți spune că alegi nevaccinrea ca să eviți expunerea celui mic la aluminiu.

Eu am aflat aceste detalii de la Coaliția România Sănătoasă, ONG-ul care derulează programe de informare despre vaccinare.

ONG –ul Coaliția România Sănătoasă derulează în prezent, inclusiv pe rețelele de socializare, campaniile sale “Cine luptă pentru copilul tău” și „Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți”. În ambele programe, specialiștii explică pe înțelesul tuturor informațiile științifice despre vaccinuri și vaccinare.

Un alt mit îmbrățișat de unii părinți este acela că dacă un copil a făcut pneumonie nu mai are nevoie de acest vaccin. Nimic mai neadevărat! Bacteria numită pneumococ este de mai multe tipuri și doar vaccinarea îl poate proteja un copil, mai ales dacă el a mai făcut această boală.

Ca să nu mai spun despre cazul copiilor mai mici de doi ani, care rămân fără imunitate după contractarea microbului și dezvoltarea bolilor severe.

Vestea bună este că cei mici pot fi protejați de contaminarea cu bacteria pneumococ cu ajutorul Vaccinului Pneumococic Conjugat 13 Valent.

Primul vacin se realizează la 2 luni, cel de-al doilea la 4 luni, urmat de o doză de rapel la 11 luni. Așa cum spuneam, vaccinarea se pot administra concomitant cu vaccinurile pediatrice de rutină.

Dacă ești părinte și te întrebi cine luptă pentru copilul tău împotriva bolilor pneumococice? te invit să urmărești, pe Facebook, campaniile celor de la Coaliția România Sănătoasă și grupul „Vaccinuri și Vaccinare – clarificări și sprijin pentru părinți”. Vei găsi aici informații despre vaccin, vaccinare și răspunsuri la întrebările care te macină. https://www.facebook.com/RomaniaSanatoasaCoalitie/