Credeți că este ușor? Ei bine, nu este chiar așa! Cine a mai trecut prin asta, sigur înțelege și este în asentimentul meu. 🙂

Dacă vestea că sunt binecuvântată cu un nou îngeraș este profund emoționantă și fericită, apar întrebările imediate, care, desigur, stârnesc emoții destul de puternice: Cum va fi percepută de cea care va avea un nou camarad pe drumul vieții, surioara mai mare? Cât de mult o va afecta o asemenea veste și cum să fac să nu o perceapă ca pe ceva negativ? În ce moment să îi spun și sub ce formă? Un nou membru în familie este un moment de sărbătoare, dar ea îl va considera așa?

Am citit mult, am încercat să mă interesez de la diferite mămici cum să fac, cum să încep, cum să îi explic, dar ajunsă în fața puiului meu, nimic nu mai avea sens decât noi două și noul bebe. 🙂

Am  hotarât să coborâm (eu si Silviu, care mi-a fost alături în fiecare clipă) la nivelul de maturitate al fiicei noastre de numai 10 ani și așteptam oarecum bombardamentele cu întrebări, țipete și lacrimi, care nu au ezitat să apară. Este și normal să existe aceste stări și trăiri, mai ales că fiind obișnuită să primească  ”iubire și atenție unice”, de acum, va trebui să le împartă. Interesant este că dacă atenția față de ea va mai scădea în intensitate, asta neînsemnând sub nicio formă că va lipsi, iubirea nu se va împărți, pentru că știu sigur, și am asigurat-o și pe Ana că dragostea e namărginită, așa că, neavând ”laturi și colțuri” 🙂 , ea este unică, puternică și infinită pentru fiecare dintre noi 4 de acum înainte.

Primele reacții la aflarea veștii că va avea un frățior sau o surioară m-au speriat foarte rău. Țipetele ei, plânsul și tremuratul puternic au fost greu de suportat și de acceptat de către mine, însă am avut binecuvântarea de a-l avea alături pe logodnicul meu care m-a susținut foarte mult. Împreună i-am povestit cum își alege un îngeraș mămica și familia, cum inima mea este de acum muuuult mai mare, am îmbrățișat-o și am făcut o înțelegere pentru vecie: niciodată Ana nu va fi pe locul 2, ci vom fi toți 3 parteneri în viața bebelușului.

Copiii vor să știe că nu vor trece pe locul 2 în viața părinților, că nu vor trebui să-și îndeplinească rolul de îngrijitor și că vor juca un rol important în viața fraților lor și „vor fi probabil o stea în ochii frațiorului mai mic”.

Am întrebat-o câți colegi de ai ei de la școală au frățiori sau surioare mai mici și dacă asta îi face mai triști și mai nefericiți. Bineînțeles că a realizat că situația nu e chiar așa de neagră… chiar devenise gri… 🙂 .

Un alt lucru care mi-a ușurat situația și a făcut-o să treacă de la gri spre puțină culoare a fost când am realizat că și mama și fratele meu cu 6 ani mai mare au fost puși cam în aceeași situație în urmă cu ceva vreme. Printr-un ”joc” am încercat,… și eu zic că am reușit, să o fac să realizeze că și ei s-au confruntat cu aceleași trăiri atunci când am venit pe lume eu. La drept vorbind, dacă nu veneam eu într-o familie atât de frumoasă, nu ar fi fost nici ea pe lume acum 🙂 . Și, în plus, ea cunoscând relația absolut minunată dintre mine și fratele meu, s-a mai înseninat puțin.

Empatia cu ea ne-a ajutat foarte mult (aici mă refer la mine și la Silviu), susținerea și înțelegerea grijilor ei pentru viitor, zbuciumul ei interior și nelămuririle cu privire la ce va fi au fost dizolvate și clarificate mai ușor în 3. 🙂

Comunicarea este esențială! Evidențierea faptului că mereu va fi importantă și va ocupa un loc special indiferent de situație face minuni! Și clar așa va fi!

Un lucru pe care l-am învățat în mod cert este:

Vorbește-i copilului cu sufletul și acesta va simți că în viața voastră va apărea o minune!

Nimic nu este întâmplător și toate vin atunci când le este timpul!

Foto: Ion Cota & Adrian Stoicoviciu