Aproape 130 de ani au trecut de când 1 Mai a devenit Ziua Internațională a Muncii. În regimul comunist, 1 Mai era mai degrabă o sărbătoare de partid, când românii erau obligați să iasă la paradă. Sărbătoarea era un motiv de propagandă și defilări uriașe în care erau ridicați în slăvi partidul și conducătorul mult iubit. Președintele Ceaușescu și soția lui obișnuiau să salute publicul de la tribuna oficială sau din mașinile de protocol.

Astăzi, legăm sărbătoarea de 1 Mai de una dintre mașinile de protocol a fostului președinte de până-n 1989. 

Încă din 1977, Președenția Republicii Socialiste România, a avut printre autovehiculele de protocol și modele de ARO. Până în 1989, au fost folosite 3 autovehicule ARO 244 Prezidențial.

Cea asupra căreia ne oprim acum, a fost fabricată în 1987 și a fost cea de-a treia mașină primită de Nicolae Ceaușescu, pentru protocol. Aceasta era fabricată special pentru președintele României și era total modificată față de modelul de serie. Mașina avea rolul de a transporta președintele și invitații săi, în diferite misiuni oficiale. Prin trapa mașinii, Ceaușescu și invitații săi, ieșeau să salute publicul și să fie văzuți de toată lumea. 

Mașina este dotată cu șase locuri: două în față (șofer și om de pază), două în spate pe banchetă (președintele și invitatul său) și în partea din spate două locuri pe strapontine situate față în față, pentru oamenii care asigurau paza sau translatorii președinților.

Cel de al treilea Aro 244 Prezidențial era blindat, ca și celelalte două fabricate anterior. Din cauza geamurilor blindate, ușile laterale nu au macarale pentru deschiderea geamurilor. Deși este o mașină fabricată în urmă cu 33 ani, aceasta dispunea de aer condiționat. Dacă președintele ar fi dorit aer natural, șoferul deschidea electric trapa imensă.

Pentru ca Ceaușescu și invitații săi să poată ieși ușor să salute mulțimile, scaunele din față ale mașinii nu aveau tetiere. În locul tetierelor sunt montate niște bare de susținere, la fel și pe plafonul mașinii, permițând astfel președintelui și invitatului său să poată ieși ușor prin trapă.

Nici bancheta  din spate nu avea tetiere, însă pentru confortul pasagerilor, ARO-ul prezidențial nu ducea lipsă de frigider și suport de pahare, acestea fiind integrate în spătarul banchetei. Pentru accesul pe bancheta din spate, președintele dispunea de o scară incorporată. 

Pentru mai mult spațiu și confort pasagerilor de rang înalt, șasiul este considerabil mult mai lung decât cel de serie. Fiind o mașină lungă și grea, constructorul a dotat-o cu două rezervoare de carburant.

Curioși să aflăm cât de confortabilă sau nu, este mașina, am pornit cu ea la drum. Fiind o limuzină, ARO 244 Prezindențial are tracțiune 4×2. Interiorul cu tapițerie din piele naturală, deși simplu, era suficient de luxos pentru epoca aceea.

Motorul a pornit mai greu, după ce am tras șocul și i-am dat câteva „pedale”, în prealabil. Propulsorul pe benzină de 2556 cmc cu carburator dublu corp, ce dezvoltă 83 CP, s-a urnit mai greu și a „mârâit” ușor iritat. Asta probabil și pentru că mașina nu mai fusese pornită de ceva vreme. Am deschis capota, să vedem cum se prezintă motorul. Aparte de praful depus în timp și circuitul pentru aer condiționat, nimic neobișnuit. Dar trebuie menționat faptul că toate componentele acestui autovehicul au fost produse în România!

Odată pornită și încălzită, am plecat cu ea la drum. Surprinzător sau nu, servodirectia a răspuns repede și corect. Din cauza drumului forestier din zonă Păstrăvăriei Bratioara, unde se găsește mașina, transmisia manuală cu patru trepte nu a putut fi pusă în valoare. Deci ne-am mulțumit să mergem încet cu ea, în treapa întâi și a doua, precum la paradă :).

Frânele mașinii cu tamburi față și spate au răspuns lent, deși viteza de deplasare a fost mică. Din cauza greutății mari, mașina atingea viteza maximă de 90 km/h.

Aproape toate piesele de pe mașină sunt originale, ca de exemplu jantele de 15 inch, oglinzile laterale (au fost produse la Dacia) iar contactul de pornire fiind tot de la Dacia, dar din cele „franțuzești”. Am fost surprinși să nu găsim roata de rezervă dar la vremea respectivă, aceasta fost poziționată sub „portbagaj”. 

Aspectul general al mașinii este impunător, elementele nichelate îl fac să strălucească tare în soare iar farurile duble îi dau un aspect….comunist. Cu toate astea, mașina nu poate trece neobservată. 

Aceasta a fost cumpărată la o licitație și nu se știe exact care a fost prețul ei însă din seria celor 3 modele ARO ale fostului președinte, una dintre ele a fost scoasă la licitație cu prețul de pornire de 40.000 euro. 

Modelul prezentat de noi la Promotor, poate fi văzut la Păstrăvăria Bratioara, din Argeș.